Honoré de Balzac supranumit și ”Shakespeare al romanului realist”

Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Franța – d. 18 august 1850, Paris, Franța) a fost un romancier, critic literar , eseist, jurnalist și scriitor francez.

El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic.

Balzac a creat un adevărat monument, ”Comedia Umana” (în franceză Comedié humaine), ciclu în a cărei componența intră 95 lucrări terminate ( nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uninii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.

Opera

Primul succes al lui Balzac ”Les Chouans” 1829, inițial publicat sub numele de ”Le Dernier Chouan”) a fost urmat de ”La Peau de chagrin” (1831). În următorii 20 ani el a scris o vastă colecție de romane și scurte povești cunoscută sub numele ”Le Comédie Humaine”. Aceasta, cea mai de seamă lucrare a sa, este o reproducere a societății franceze a timpului său, ilustrând în detaliu peste 2000 de personaje specifice fiecărei clase sociale și profesii. Cele mai importante romane din Comedia Umană sunt:

1832: Louis Lambert;

1833:Eugénie Grandet;

1833-1839: Patologia vieții sociale;

1834: În căutarea absolutului ( ”La Recherche de l’absolu”);

1835: Moș Goriot (”Le Père Goriot”);

1837: Iluzii pierdute (”Les Illusions perdues”);

1837: César Birotteau;

1842: Femeia de treizeci de ani (La femme de trene ans);

1847: Verișoara Bette (”La Cousine Bette”);

1847: Vărul Pons (”Le Cousine Pons”);

Calitățile lui Balzac care îi depășesc defecte precum lipsa stilului literar, critica, tendința spre melodramă, sunt: originalitatea, marea putere de observație și imaginația sa. Scurtele sale povestioare includ părțile cele mai bune din limbaj, dar încercările de a scrie dramă au eșuat.

Alte romane ale autorului

1829: Fiziologia căsătoriei (”Physiologie du mariage”);

1830: Gobseck;

1831: Pielea de sagri (”Le peau de chagrin”);

1832-1837: Povestiri hazlii (”Contes drôlatiques”);

1833-1844: Ilustrul Gaudissart (”L’illustre Gaudissart”);

1835: Crinul din vale (”Le lysdans la vallée”);

1835: Séraphita;

1837: Istoria maririisi decăderii lui César Birotteau (”Histoire de la grandeur et de la décadence de César Birotteau”);

1838: Casa Nucingen (” La maison Nucingen”);

1839-1847: Strălucirea și suferințele curtezanelor (”Splendeurs et misères des courtisanes”);

1844: Țăranii (”Les Paysans”).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*